Lăsând la o parte hipsterismul feisbucian, Nichita Stănescu chiar a fost MARE. Adică, mintea mea asociază instantaneu cuvântul POET cu – el. Și nu mă deranjează dacă i se dedică, chiar dacă din frivolitate sau snobism, ca și lui Eminescu, atenție în mediul online. Măcar o dată pe an. Până la urmă, dacă el nu merită o minimă atenție, atunci cine? Și așa suntem sufocați de pseudoartiști, pseudoscriitori și filfizoni culturali de trei paie, incapabili că producă vreo emoție înălțătoare cuiva.
Și ca să folosesc un limbaj mai puțin colocvial, mă voi încumeta să spun că Nichita Stănescu chiar a avut coi. Și încă unul imens. În sensul metafizic, evident. Poezia a fost starea lui naturală. De ce a fost diferit? Pentru că a văzut dincolo de lucruri, dincolo de oameni și dincolo de moarte. Pentru că dispunea de propria lumină, pe care atunci când o arunca asupra unor puncte, acestea ni se relevau într-o cu totul și cu totul altă formă.
Îl (re)citesc mereu cu plăcere, dar nu am ajuns să-l înțeleg în toată profunzimea lui. Încă îl rumeg, încă îl sorb. Am poate nevoie de mai mult timp, de mai multă înțelepciune și de mai multă sensibilitate. De mai multe necuvinte.
Și chiar dacă prin transcendența sa poetică a devenit universal, Nichita a fost un mare și sincer prieten al poporului sârb. La Belgrad era așteptat, privit și ascultat ca un zeu, concret și abstract în același timp. La întâlnirile cu Nichita veneau sute, mii de tineri, care îi sorbeau vorbele ca pe un elixir al frumuseții, ceea ce astăzi pare neverosimil. Iar el nu a rămas dator, ci le-a dedicat sârbilor una dintre cele mai frumoase poezii care s-au scris vreodată despre ei .
Hai noroc tinere, ridic un pahar de coniac de Teremia în cinstea ta.
Živeli! 🙂
Sârbii
Să-l ia dracu pe ăla care se culcă
pe o inimă de sârb.
N-o să doarmă nici o secundă.
O să strige către pasărea cea mare
care ține loc de cer
în Serbia:
Mă sufoc, mă sufoc!
De ce-mi respiri tu, pasăre, aerul meu?
Iar pasărea va răspunde:
Acesta nu este un aer pentru respirare
Este un aer care se cântă.
Goran Mrakic 