JUNK WAR

În anul III de facultate trebuia să facem un modul pedagogic obligatoriu, care implica asistarea la câteva ore și predarea a trei-patru lecții elevilor de gimnaziu sau liceu. Am fost repartizat la generala 19, de la mine din zonă, acolo unde trebuia să țin orele de istorie școlarilor din a VII-a.
Într-o zi am ajuns în clasă cu câteva minute înaintea profesorului și, din lipsă de altceva, am încercat să intru în discuție cu ei. I-am întrebat dacă au întrebări și nelămuriri vizavi de lecția precedentă.
Un băiat din ultima bancă, tuns ”unu” cu mașinuța și purtând o cămașă în carouri cu niște bretele roșii peste umeri tocmai decojea un ou fiert și se juca cu micuțul dispozitiv de feliat din inox. Colegul său se uita cu jind cum firele subțiri și metalice spintecă oul moale și se vedea de la o poștă că și-ar dori să facă și el același lucru.
– Ce părere ai despre atitudinea lui Winston Churchill în timpul bombardamentelor din 1941?
A înfulecat felia de ou, a înghițit ce avea în gură, s-a ridicat în picioare și a spus:
– Flăcările care au cuprins catedrala din Coventry au fost atât de mari încât Churchill și-a putut aprinde trabucul de la Londra.
Neștiind cum să reacționez în fața acestui răspuns de aforist mucalit, i-am făcut cu ochiul și am ridicat degetul mare al mâinii stângi în semn de ”OK”.
O fată care răsfoia manualul avea pe bancă memoriile lui Karl Dönitz, în engleză. Am întrebat-o dacă știe cine a fost acest personaj. S-a ridică brusc în picioare și, cu un ton marțial, mi-a recitat ca din pușcă:
– Karl Dönitz a fost amiral și om politic german, care după presupusa sinucidere a lui Hitler a îndeplinit timp de 24 de zile funcția de președinte al Germaniei. ”Heil Dönitz” nu a reușit, după cum scrie și în cartea ”Atentate care urmau să schimbe lumea” a lui Václav Pavel Borovička!
– Presupusa sinucidere a lui Hitler?
– Da. Există păreri justificate că a mai trăit vreo 20 de ani în America de Sud.
– Și tu ce părere ai?
– Aș fi preferat să fi supraviețuit câinii lui, Wolfie și Blondi, erau foarte drăgălași.
Un băiat din rândul de lângă geam spărgea bulele de plastic ale unei folii ascunse în bancă. Părea complet dezinteresat de orice discuție și plictisit peste măsură. I-am făcut un semn să se ridice în picioare.
– Tu de ce crezi că a pierdut Germania războiul?
– Păi cum să câștigi războiul dacă ai niște avioane care se numesc ”Giancărs”? a spus arătându-mi o imagine din manual.
M-am apropiat să văd despre ce-i vorba. Într-adevăr, la pagina cu numărul 58 era poza unui avion de vânătoare sub care scria – JUNKERS 87.

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s