PE CONTRASENS PRIN BANATUL MONTAN

Zilele astea am fost invitat la Socolari, alături de poetul Adrian Bodnaru, să vorbesc în cadrul evenimentului ”Artă-n casă” despre ceea ce scriu. Neștiind să țin discursuri motivaționale, să gândesc mereu pozitiv și să mă fac plăcut cu orice preț, sper că le-am stârnit totuși curiozitatea celor din auditoriu vizavi de conținutul cărții prezentate.

Având în vedere că toată tinerețea mea a fost un slalom aproape neîntrerupt printre ritmurile diverselor subculturi și periferii sociale, în care am experimentat senzații foarte stranii, am cochetat cu pulsațiile extremelor și am avut privilegiul să cunosc personaje dintr-un underground absolut, nu m-am considerat niciodată un om de cultură. Nu am o agendă culturală prestabilită, nu aparțin niciunui grup, nu am ambiții/conexiuni politice și încerc să fiu cât mai puțin orgolios. La Socolari am întâlnit însă o comunitate foarte pestriță, o atmosferă relaxată și niște oameni creativi care încearcă că confere sensuri și identități noi culturii contemporane.

Am vorbit despre ”Punk Requiem” ca despre un moment de cotitură din viața mea. Cei care au citit-o au numit-o ”un pod peste generații” și o ”carte de identitate a Timișoarei”. Mă bucur foarte mult văzând că a reușit să depășească granițele între care a fost zămislită și să se ducă dincolo de personajele cărora le era adresată inițial. E cartea după care nu mă mai simt stingher atunci când văd în dreptul numelui meu cuvântul ”scriitor”. Până la apariția ei nu eram foarte sigur că fac parte din această categorie.

Chiar dacă nu mă simt în largul meu atunci când trebuie să vorbesc despre literatura pe care o scriu, considerând că magia adevărată există doar între paginile cărților, sunt conștient că ea trebuie susținută și promovată la modul profesionist, așa cum mi s-a părut că se întâmplă la Socolari. Nu prea citesc reviste de profil, urmăresc destul de sporadic cronica literară și nu țin să fiu neapărat în centrul atenției, dar îmi place literatura vie, care le stârnește oamenilor curiozități, emoții sau zâmbete. Îmi place să creez vibrații pozitive, să redesenez amintiri și iluzii. Am fost surprins să aflu că destui oameni ”importanți”, cu câteva biblioteci la activ, au recomandat ”Punkul” cunoscuților. E o mare onoare pentru mine.

Îmi pare rău că n-am putut rămâne mai mult la ”Artă-n casă”, unde aș fi avut privilegiul să cunosc oameni creativi și interesanți, care au început să-și lase amprenta asupra identității și aspectului întregului sat, reinventându-l într-o nouă paradigmă a meșteșugurilor rafinate. Banatul montan seamănă cu un tărâm de basm, care gravitează între uitare și redescoperire. Artiștii timișoreni au optat, din fericire, pentru varianta a doua.

 

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s