AMERICA DE PE ULIȚA A II-a

-Nu vii până la mine să mănânci un pepene? îmi strigă străbunica văzându-mă că trec cu bițigla prin fața casei lui cika Joșka.

Îi fac cu mâna în semn că vin imediat, numai să-mi recuperez praștia.

Scoate un cuțit din sertar, deschide frigiderul și se apleacă să ia jumătatea zemoasă de pepene galben.

-L-am băgat o țâră în ”fridge”, cum spune Keka, să fie rece, zice răzând.

De fiecare dată când pronunță cuvântul ”frižider“, adaugă inevitabil și englezescul ”fridge”, ironizând-o pe verișoara ei, Keka din Sânpetru, care chipurile n-a mai știut cum se spune în sârbește la frigider după ce s-a întors din America.

Știu foarte bine că urmează și celelalte povești legate de vecinii de pe ulița a doua plecați ”priko bare” (”peste baltă”). Născută în Austro-Ungaria, baba Darinka nu prea conștientizează că a trăit în două țări diferite. ”Cum se poate una ca asta, din moment ce eu nu m-am mișcat din Variaș? Circulă țările mai des ca mine?” De fapt, a fost de câteva ori la Timișoara și Arad și o dată la Cluj, cel mai lung drum din viața ei, de care vorbește cu pasiune de fiecare dată. Știe însă că America e ceva mai departe decât Clujul, fiindcă până acolo se merge cu „šifa” (”vaporul”).

Prima ei amintire despre țara promisă se leagă de poveștile lui Laka, văcarul de pe strada cimitirului sârbesc, un fel de Münchausen al Variașului. Toată lumea știa că inventa snoave, dar erau atât de distractive încât nimeni nu-l contrazicea sau acuza că minte.

-Merg eu o dată cu vaporul spre America. Numai lume aleasă, de viță. Deodată, šifa se oprește la mijlocul oceanului. Nimeni nu știe să repare stricăciunea. Doamnele în rochii scumpe au început să se panicheze, dar atunci am intervenit și le-am spus: ”Nu vă fie frică, rezolv eu treaba asta”, după care mi-am suflecat mânecile de la cămașă, am sărit în apă și am împins vaporul până în America.

După faza cu frigiderul, urmează inevitabil povestea despe vecinul Zorko, care a venit în vizită după doar un an și ceva petrecut la Detroit.

-Ne-am așeazat baș aici, în ”kujnica” (”bucătăria”) asta, el era pe scaunul ăla pe care stai tu acum. Deodată se ridică în picioare și arată cu degetul spre ”šifoner” („dulap”) și mă întreabă: ”Cum se zice la asta, că acolo vorbesc numai în engleză și am început să uit cuvinte?”

Baba râde de se sparge.

-De soră-mea după mamă ți-am povestit, de Dobrinka? Cum a părăsit-o ta-su înainte să se nască și a plecat în America?

Evident că mi-a povestit de netrebnicul poreclit Prkagaja, care a fraierit-o pe încă minora Justa să vândă două ”lanțuri” de pământ pentru a pleca cu el în America, dar într-un final s-a dus numai el, lăsând-o pe amărâta asta gravidă să-și rupă spinarea pe moșiile celor avuți. Mergea la săpat și la plivit mutându-și bebelușul de la grămadă la grămadă. De aceea Justa a fost tot timpul mai atașată de Dobrinka decât de baba Darinka, pe care a avut-o ulterior cu văduvul Milorad. Acesta a ratat la rândul lui plecarea în America alături de familia Weissmüller din strada a VI-a, al cărei argat era, fiindcă a lăsat-o gravidă pe o altă vecină. Și tatăl lui deda Milorad, Živko, s-a dus să-și caute de lucru în țara promisă, pentru a se întoarce cu bani acasă, dar au căzut niște placaje peste el și i-au retezat capul. Acasă a sosit doar o telegramă însoțită de poza răposatului. Am auzit toate astea de zeci de ori, dar o las pe baba Darinka să-și depene amintirile.

-Știi cum și-a luat tălpășița șmecherul de Prkagaja? Avea un pantof de o culoare și altul de altă culoare. Ce-o fi zis ăia când l-au văzut? Cred că i-a dat pe spate, ha, ha, ha!

Termin de mâncat pepenele galben și spun că trebuie să plec. Ea mă conduce până la stradă. Îmi arată o casă de vizavi, din susul uliței a II-a, și îmi spune că acolo a stat Lalika Pača, un băiat foarte finuț și elegant, care se îmbrăca ca un ”chițoș”. Și el a fost în America și toate rudele, vecinii și prietenii s-au adunat să-l întâmpine când s-a întors, să vadă ce minuni le-a adus, dar în micuțul lui geamantan erau numai câteva parfumuri și ustensile de barbierit.

-Și acum se mai simte parfumul lui Lalika dacă te plimbi pe trotuarul de vizavi, spune baba Darinka răzând.

-Auzi, maico, da Prkagaja s-a întors vreodată din America? A văzut-o vreodată pe baba Dobrinka?

-Da de unde! Ăla n-avea bani nici să-și cumpere șireturi, darămite bilet de tren. Îți dai seama cât costă un bilet din America până la Variaș, dacă de la Timișoara costă 13 lei?

-Păi nu tră să vină cu šifa de acolo?

-Fras! Pe aia a scufundat-o Laka de mult, ha, ha, ha.

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s