INDIENII DIN MEHALA

Un moș vinde vechituri și produse manufacturate în Piața Ocska. Tocmai și-a comandat o ceafă cu muuult mujdei și pare deranjat de întrebarea mea inopinată:
– Cu cât dați figurinele astea de plastic?
– Un leu bucata, răspunde cu gura plină.
Mă vede că scormonesc prin cele două grămăjoare și, spre surprinderea lui, încep să pun de-o parte piesele care îmi plac. Le număr în văzul domniei sale: două-patru-șase-opt-zece-doișpe… Prinzând speranță că poate scăpa de ele dintr-un șut, îmi spune depunând farfuria de plastic pe tejghea:
– Dacă le iei pe toate, ți le dau trei la leu.
– Nu-mi trebuie toate, numai astea cu soldați, cowboy și animale de plastic.
Omul nu se predă ușor.
– Ți le las pe toate la 25 de lei.
Nu e mult, dar n-am ce face cu toate. Roboțeii, transformerii, figurile din desene animate și pokemonii nu mă interesează. Sunt încă soldatul fidel al lui Winnetou, ce naiba. Omul se uită repede în jur, simte că mă pierde, caută o soluție ad-hoc. Își șterge palmele de buzunarul din spate al blugilor și așa unsuroși, întinde mâna după un obiect din extremitatea cealaltă a mesei și mi-l întinde triumfător:
– Uite, dacă le iei pe toate, îți dau și o toporișcă, moca.
Într-adevăr, a reușit să mă surprindă. E un troc demn de pieile roșii, n-am ce să zic. Mă gândesc că-n unele birturi plătești 25 de lei pe două beri, așa că mă hotărâsc să bat palma. Îi dau banii, iau punguța cu figurine și îmi îndes toporișca la brâu. Traversez așa, per pedes, toată Mehala, ca un trapper care se întoarce la cabana sa de lemn cu tolba plină, după o zi norocoasă la vânătoare.
Mergând pe strada Samuil Șagovici, ajung în dreptul bisericii sârbești. Îl văd pe un vecin care iese de la slujba de duminică.
– Zdravo ciko, nu-ți trăbă o toporișcă? îl întreb scoțând-o de la brâu.
Ăsta se uită la mine ca la un ciudat, dar ia totuși obiectul, îl analizează din priviri și, cu o mișcare fulgerătoare, demnă de Old Shatterhand, se întoarce și îl azvârle, înfigând tăișul cu precizia unui glonț în scândura de bătut toaca. Uimit de dexteritatea vecinului, sunt fericit că obiectul a ajuns în mâinile potrivite. E o căpetenie demnă a Fețelor Palide.
Traversez linia lui 4, care desparte două vechi triburi, din Circ și Mehala, aflate pe vremuri într-o permanentă stare de conflict. După câteva decenii de acalmie, astăzi am îngropat definitiv securea războiului.
Ne întoarcem fiecare în propria rezervație, să nu se răcească zupa.
Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s