KAUFLAND GRILL

După ploaia revigorantă de dimineață, un melc de livadă, evadat din liziera edenică a spațiului verde de la poalele blocurilor cu patru etaje, a ajuns, în mod inexplicabil, în parcarea încinsă a magazinului Kaufland, o adevărată Atacamă expusă radiațiilor solare și emisiilor de carbon.Mașinăriile de fier, tablă, carne, oase și cauciuc trec impasibile pe lângă el și doar printr-o minune nu e strivit de graba și freamătul lor.

Un stol de vrăbii centripete ciugulesc fărămiturile rămase pe mesele roșii de plastic și în farfuriile de carton, mânjite cu muștar și ketchup. Cinci persoane așteaptă la coadă la Grill. Primul își ia o porție de cabanoși, al doilea opt mici, al treilea un pui la rotisor, al patrulea ceva la pachet, iar al cincilea, cu maieul rulat deasupra burții și șlapi ”tanga” în picioare, comandă trei cârnați Turinger, pentru el și nevastă, care numai ce n-a ieșit de la cumpărături.

Iat-o că vine, împingând nădușită un cărucior plin ochi. Îi face semn soțului s-o ajute la descărcatul mărfii în portbagaj, dar acesta, printr-un skil nonverbal foarte eficient, apelând doar de kinetica magică a pleoapelor și a scobitorii, valsate cu ajutorul limbii dintr-un colț al gurii în celălalt, îi dă de înțeles că tocmai trebuie să ajungă la rând, să ia bratwurștii proaspăt rumeniți.

Femeia înțelege nemaidecât mesajul și se pune singură pe descărcat. Desface însetată o sticlă de Pepsi la 2 litri și ia câteva guri sănătoase. Respiră înfundat și greoi, așa că-și  permite un moment de respiro. În sfârșit, după câteva minute isprăvește cu descărcatul, încuie portiera mașinii și pleacă în direcția soțului, care tocmai plătise vânzătoarei 15 lei pentru cei trei cârnați.

Un angajat de la Kaufland, în uniformă vișinie, cu fața buhăită și mâinile tremurânde, vine să recupereze căruciorul abandonat printre autovehicule. Se uită cu jind lombrozian la gâtul unei sticle de coniac bălăngănindu-se în plasa companionului său ce tocmai urcă pe bicicletă. E abia ora 10.00, mai are de stat șase ceasuri în temnița infernală a trezveniei, până iese din tură. Acest gând îi provoacă un disconfort fizic instantaneu, așa că-și aprinde o țigară și se retrage la umbră.

Cei doi soți își iau caserolele și se pun pe înfulecat din picioare. Bărbatul termină cârnatul înaintea femeii și se apucă de al treilea, dar ea mormăie cu gura plină să-i lase și ei  jumătate.

-Pi`da mă-sii, zice el mestecând hulpav, trebuia să iau patru, ce n-ai zis că ți-e foame?

După ce au teminat, masculul își repune scobitoarea în drepturi și, prin aceleași ticuri nonverbale, îi dă de înțeles muierii că trebuie să plece spre mașină. Pe masa părăsită de ei se strânge nemaidecât un stol de vrăbiuțe gălăgioase, care încep să ciugulească firimiturile răzlețe. Bărbatul face însă un neașteptat pas înapoi și lovește năprasnic cu pumnul în masa roșie de plastic, aproape îmburdând-o. Vrabiile o zbughesc haotic, lovindu-se speriate de pereții prelatei Kaufland Grill. Femeia se uită plictisită în direcția lui, după care se întoarce și-și continuă drumul spre mașină, strivind după numai doi pași melcul ce rătăcea prin parcare, în căutarea paradisului pierdut.

-Pe ce drec ai călcat?

-Nu știu, mulți aruncă toate căcaturile pe jos…

Își curăță talpa șlapului de o bordură și se așează pe scaunul din dreapta, dat la maxim în spate. Se întinde după sticla de Pepsi de pe banchetă, o desface și ia din nou o gură înspumată.

Mașina se pierde în hăurile bulevardului, în timp ce deșertul rămâne impasibil în urma ei, suveran și indivizibil.

 

 

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s