MICI ȘI PARFUM

Pe o terasă, care se dorește rustică și tradițională, cu mese de lemn, detalii retro, umbrele de paie și pisici jucându-se printre picioarele clienților, poposește un domn, trecut bine de a doua tinerețe.

Cu un aer de Dean Martin, obosit să se ascundă de atâtea admiratoare insistente, își așează tacticos pălăria de vară, cu boruri largi, pe masă, alături de o gentuță Prada, ornată cu palmieri purpurii, plaje și vulcani fumegânzi.

Poartă un cardigan albastru marin, o pereche de pantaloni albi, de pânză fină, un tricou cu dungi marinărești, niste espadrile Soludos și o eșarfă estivală, atârnând neglijent peste burta care s-ar dori camuflată de outfitul ”la mariniere”.

Fața bronzată, brăzdată de riduri virile, stă ascunsă în spatele unor ochelari Bentley platinum, în timp ce razele discrete de soare trădeaza prezența unui micuț diamant în lobul urechii drepte.

Palma mâinii stângi, întinsă languros deasupra meniului, bate un tact jovial. Inelarul jucăuș și proaspăt ieșit de la manichiurist este oblojit cu un ghiul de aur alb, în timp ce încheietura groasă poartă povara unui Chopard elvețian, cu curea din piele neagră, fină.

Își scoate tacticos, din buzunarul interior al sacoului, o tabacheră argintie, pe care e gravat numele Repubicii Dominicane. Taie trabucul Cohiba cu un cuțit special, după care îl aprinde cu o brichetă fistichie. Se aude un ”click” bogartian, după care un ”clack” sec, decupat parcă din peliculele alb-negre ale anilor `40. Savurează fiecare fum, cu eleganță și stil, mângâindu-și discret bărbuța căruntă și îngrijită, de hedonist elen.

La un moment dat, o fătucă, stânjenită și împiedicată, de apropie să ia comanda.

– Aș dori niște bruschete, cu pătrunjel și parmegiano, sau cu dovlecei pane, măsline și busuioc…

– Îmi pare rău, nu ținem…

– Mda, exact cum credeam, spune clientul pufâind cu poftă, în timp ce scutura scrumul țigării sale aromate.

– Dacă doriți altceva…

– Da, adu-mi cinșpe mici, cu porție dublă de muștar și pâine extra, ok?

– În regulă. De băut vă aduc ceva?

– Presupun că Remi Martin nu țineți…

– Mă tem că nu…

– Atunci adu-mi o halbă de bere, rece.

– Bine, vă aduc imediat.

Clientul trage din nou din trabuc, jucându-se cu micuțul cerceluș din ureche.

– Aooozi, strigă după chelneriță, care nu făcuse nici zece pași, adu-mi două halbe de bere, că mi-e sete tare.

Fata încuviințează din cap și își continuă drumul spre bucătărie.

-Don`șoară!

-Da? răspunde întorcându-se din nou surprinsă.

-Să nu uiți de scobitori!

-La fiecare porție sunt patru scobitori… în sensul că nu există alte tacâmuri. La mici mă refer…

-E perfect, spune domnul, continuând să fumeze tacticos la umbra bătrânei salcii care domina peisajul.

O tânără caiachistă mânuiește cu pricepere vâsla și glisează cu eleganța unei sirene pe suprafața tulbure a apei ce curge în stânga terasei. Visul olimpic îi este întrerupt de miresmele îmbietoare de pe margine. Nu-și dă seama dacă o atrage mai mult mirosul de Clive Christian sau de carne tocată ce sfărâie pe grătar.

-Îs de la Giroc? întreabă o voce baritonală, din spatele salciei despletite.

-Da!

-Aur, atunci adu-mi 20!

-Imediat!

-Aooozi…

-Da?

-Mai adă încă două halbe…

-Tot nefiltrate?

-Tot…

Advertisements
This entry was posted in Mici Giroc Bega parfum, Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s