ULTIMA IUGOSLAVIE

Trec acum câteva dimineți pe lângă ”Ciobănașul Năzdrăvan”. Un țigan bătrân și foarte mobil, aducând puțin a Köksal Baba, exersa directe de stânga, având un conațional pe post de sparring partner. Folosindu-l drept sac de box, în tot acest timp fredona o melodie de-a lui Jašar Ahmedovski, care răzbătea din interiorul birtului.
Mă urc pe bițiglă și plec spre Lahovary. În stația de taxiuri mă salută un șofer, care îmi spune că va veni la meciurile lui ASU Poli în divizia B. De la radioul mașinii sale recunosc vocea Nedei Ukraden, ”Zora jeee svanulaaaa, suza jeee iz oka kanulaaa”. Miroase a zarzavat, a bufet, a anii `80.
Beau o bere (vorba vine) pe micuța teresă de lemn a restaurantului ”Yugoslavia”. Din boxe glăsuiesc pe rând: Divlje Jagode, YU Grupa, Riblja Čorba, Novi Fosili… Mai iau două beri de-ale casei la pachet și plec.
Ajung în fața Vinilotecii din Maria, unde văd un mare afiș ce anunță evenimentul muzical al anului: ”Revolution Festival”. Citesc încă o dată numele trupelor. Îmi sar în ochi Ritam Nereda din Novi Sad, Hladno Pivo din Zagreb și Bombarder. O fi vorba de trupa aia veche, de speed metal, din Sarajevo?
Vizavi de biserica reformată, un albanez vinde cornuri și burek. Îi sună telefonul. Are ca rington piesa ”Mi smo drvosječe” a trupei bosniece Nervozni Poštar. Își șterge mâinile cu o cârpă albă și începe să vorbească sârbește. Pronunță ”lj” în loc de ”l”, așa cum fac toți șiptarii.
În fața restaurantului Lloyd văd niște suflători din Šumadija. Trubači. Intonează “Moravsko predvečerje”, un cântec popular din inima Serbiei.
În sfârșit, ajung în Dacia. Un vânzător ambulant din  Novi Pazar, musulman, coboară din mașină și-mi oferă câteva ciocolăți. ”Za malog”, spune (”Pentru ăl mic”). Din mașina lui se aude vocea lui Bajaga.
Mă duc în piață să cumpăr niște salată verde și fructe. Îmi aduc aminte că la Revoluție în centrul Timișoarei s-a strigat ”Iugoslavia, Iugoslavia”. Se cerea ajutor disperat unei țări de care peste doi ani avea să se aleagă praful.
Paradoxal, în acea zi însorită de primăvară a anului 2016, Timișoara s-a transformat în ultimul bastion al unei Iugoslavii personale. Doar pentru o clipă, evident.
Totul se transformă, se risipește și dispare cât ai clipi din ochi: țări, popoare, cântece, vise, revoluții, vieți… Vorba cântecului de la balul de absolvire al liceului: ”A sad adio, i ko zna gde, i ko zna kad” (”Iar acum adio, și cine știe unde, și cine știe când”).
Ajung acasă. Las cumpărăturile de la piață într-un colț. Pun pe masa din bucătărie burekul cu brânză, ciocolățile și berea ”Yugoslavia”. Mă așez în fața laptopului. Mi-e frică să pornesc youtube-ul.
Din întunericul monitorului pândește Laibach. Ca un avertisment. Ca o pedeapsă.
Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

2 Responses to ULTIMA IUGOSLAVIE

  1. Local says:

    “…admirandu-i pe iugoslavi si dorindu-si sa le semene cat mai mult. Ce ne lipsea in Romania ne oferea Iugoslavia.Era modelul cel mai palpabil si mai apropiat de Occident…crescand alaturi de ei, am inceput sa ne transferam mental dincolo. La inceput mi-a placacut libertatea pe care o emana muzica lor iar apoi am ajuns sa cant si eu u indarjire “Pljuni i zapjevaj moja Jugoslavia“ convins cumva ca, pe undeva este si a mea. Si a venit razboiul .Nu ne-a afectat direct ( desi efectele colaterale ale bombardamentelor si incendilor din zona Novi Sad s-au simtit in satele romanesti de langa granita ). Dar ne-a distrus un ideal la care inainte de 1989 noi, cei de aici, nici nu aveam dreptul sa visam.Poate ca dincolo, din fosta Iugoslavie, se vedea mai bine cit de falsa era imaginea pe care o asimilaseram, dar noua nu ne-a spus-o nimeni….razboiul din Iugoslavia ne-a luat prin surprindere. Mie, unul, mi-a trebuit mult pana sa inteleg ce si de ce s-a intamplat. Sa mai explic ce inseamna sa asisti la prabusirea unui ideal ?…mai e de mirare ca am suferit o data cu ei ?Sau ca ne permitem si sa-i aparam, dar si sa-i acuzam? Ca un fel de rude mai indepartate, avem si noi un cuvant de spus. E drept, in asemenea situatii nimeni nu mai asculta pe nimeni.”Radu Pavel Gheo “Romanii e destepti clisee mioritice“ ed. Polirom 2006

  2. mille says:

    VOLIM TE

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s