CE ÎNCEPE CU P ŞI SE TERMINĂ CU ULĂ?

Claxonatul iritat al vatmanului mă trezeşte din letargia privitului în gol, prin geamul pe care cineva a desenat o p…endulă, vorba lui Mircea Albulescu în “Cel mai iubit dintre pământeni”. Tramvaiul e oprit între staţii, vatmanul continuă să claxoneze şi să vocifereze nervos. O maşină e parcată chiar pe linii, în toată regula, nu doar cu o roată sau cu portbagajul. Mă gândesc – a lăsat-o aici vreun bivol care a fugit până într-o clădire din zonă. Când mă uit mai atent, văd o femeie la volan. I-a murit motorul, n-are benzină, s-a panicat? Se pare că nu. Stă pur şi simplu şi dă ignore tramvaiului, care nu-şi poate continua drumul. Vatmanul se enervează şi coboară. Tipa se uită la el ca un clitoris turmentat şi nu zice nimic. O fi beată, drogată, schizofrenică? La un moment dat, coboară şi ea vexată geamul şi îi spune conducătorului:
– Ce vrei domle, nu vezi că n-am unde să parchez? îmi aştept copilul, tră să apară…. când vine, o să plec.
Toată lumea o ascultă consternată. Unii o iau pe jos, alţii încep s-o înjure. Ea închide geamul şi-şi continuă ….statul. Vatmanul nu ştie ce să facă. Oscilează între a-i sparge parbrizul cu un levier şi a-i invita tot panteonul la sex în grup. În ultima clipă se calmează şi sună la dispecerat, să raporteze problema.
Între timp, apare copilaşul. Rotofei, plictisit, lent ca un caiman sătul din Amazonia. Deschide portbagajul, aruncă două plase, după care deschide uşa din spate, îşi lasă ghiozdanul şi ocoleşte maşina pentru a ajunge pe locul din faţă.
– E o idioată care mi-a blocat drumul, stau aici de cinci-şase minute, răcneşte vatmanul în telefon.
Cealaltă voce îl îndeamnă să cheme poliţia de circulaţie sau comunitarii, care au cu siguranţă treburi mai importante.
Copilul se aşează pe scaunul din faţă, o pupă pe mă-sa şi schimbă câteva vorbe cu ea. Se uită mai întâi în telefonul mobil, după care îi arată femeii un caiet. Abia după ce îl consultă, tanti porneşte motorul şi pleacă încet, în ciuda şeptelului din cele două vagoane marfare. După o pauză de zece minute, o ia şi tramvaiul din loc.
Mă uit încă o dată la desenul făcut pe geamul din dreptul meu şi mă întreb: cine a fost artistul inspirat care mi-a făcut un portret atât de fidel?
Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s