EXPRES PE DRUMUL CRUCILOR

Expresul 1 înaintează anevoios pe carosabilul umed al bulevardului Circumvalațiunii, în spatele unei mașini gălăgioase a Retimului. Doi gunoieri în veste reflectorizante se țin de barele din spatele furgonetei, având grijă ca brazii aruncați de ultimii crăciunofili întârziați să nu pice la curba ce vine după viaduct.

O fată vorbește la telefon cu prietenul ei din Spania. Din discuție aflu că acesta lucrează ca șofer de tir și că momentan e în apropiere de Carretera de Cadiz. S-a oprit la o braserie pe autostradă să mănânce ceva. Şi-a comandat o “gazpachuela”, dar îi e dor de o ciorbă de burtă românească. Va înopta la Malaga.

Trei navetişti au pus repede de-o cruce, urmând să continue partida în tren.

– Iară te-am prins cu trei tromfi, `tu-ţi crucea mă-tii!

Nu-mi dau seama dacă se referă la simbolul creştinismului sau la jocul în sine, dar e clar că omul care a licitat s-a băgat la minus, iar minusurile se plătesc.

Pe partea stângă se vede muralul impresionant de pe fabrica “Electromotor”, un simbol al vremurilor apuse. Din realismul socialist au rămas doar nişte ruine onirice. Pe unul din geamuri cineva a desenat cu degetul o zvastică inversă. Un hindus în pelerinaj spre şambala teutonă sau un neonazist subliminal? Un călător din casta “shudra” se uită plictisit la ploaia de afară printre ramurile zvasticii condensate, muşcând dintr-un langoş cu brânză şi mărar. Şterge simbolul solar cu mâneca parpalacului zoios şi se uită lung după o fetişcană în fustă scurtă ce stă sub umbrelă în staţia de fir.

Unul dintre navetişti îşi bagă şpilul de cărţi în buzunar, în timp ce restul îşi iau paporniţele şi coboară la gară. În locul lor urcă doi tineri, ambii cu privirile aţintite în telefoanele mobile. Primul verifică nişte rezultate pe flashscores şi strânge pumnul în semn de satisfacţie când vede că Hertha Berlin a egalat pe Wolfsburg. A prins GG-ul, dar mai are trei meciuri diseară. Celălalt citeşte comenturile de pe Facebook în urma unei postări. Deodată, îi apare o licărire de entuziasm în ochi. I-a scris ceva tocmai cea la care se gândea atunci când a redactat statusul. Trebuia să coboare înainte de pod, la pasarelă, dar de emoţie a ajuns până la sinagoga din Iosefin. Nu-i pasă că plouă, se va întoarce pe jos o staţie. Pentru el, această zi e de-a dreptul mirifică.

Un călugăr ortodox îşi mângâie barba şi crucea de lemn de la gât. Priveşte în depărtare, spre un punct aflat dincolo de acest bulevard, de cimitirul de pe Calea Şagului, de acest oraş şi de această lume. O liceeană stă în spatele lui şi citeşte “Pendulul lui Foucault”. Nu ştie probabil că autorul tocmai îşi trăieşte ultimele clipe pe această lume. Când expresul va ajunge în zona Steaua, signor Eco va fi ajuns deja într-un punct îndepărtat din univers, până la care nu poate “bate” nici măcar privirea serenă a călugărului.

Șoferul ia o gură de cafea rece, își aprinde un Dunhill și deschide puțin geamul. La radio, David Bowie cântă piesa „Lazarus”. Toți pasagerii au coborât și au plecat în direcții necunoscute. Expresul a ajuns la capăt de linie.

 

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s