POVESTEA LUI PINKI

Pinki s-a născut cu două zile înainte să moară Tito. Faraonul hedonist, iubitor de vânătoare, coniac franţuzesc şi trabucuri cubaneze, a tras după sine în mormânt şi singura ţară socialistă în care reuşise să pătrundă cultura urbană occidentală.
Obeliscul de marmură neagră al ideologiei sale a început să se fisureze imediat ce s-a împrăştiat lumea de la înmormântare, iar covorul roşu ca sângele, ce străjuia mausoleul veşnicei aduceri-aminte, a început să înghită şi să tragă la fund o întreagă generaţie nedumerită, cu nesaţul unei dihanii crâncene, ascunse în tenebrele istoriei.
Pinki făcea parte din acea generaţie blestemată, ultima care a pornit în viaţă cu cravată roşie la gât.
Răzbaiele sângeroase i-au trezit pe oameni din dulcea letargie a frăţiei şi egalităţii. Cuţitele de azi s-au încolonat în locul pionierilor de ieri, începând să mărşăluiască ameninţător pe străzi. S-au dezgropat simbolurile şi securile ascunse în urmă cu o jumătate de secol, atunci când toată lumea credea că fascismul a fost învins definitiv.
Punk-rock-ul s-a scufundat în underground, iar difuzoarele au fost inundate de turbo-folk şi imnuri patriotice. Pinki a învăţat să asculte pulsul asfaltului, să tragă cu pistolul la 13 ani şi să-i respecte doar pe băieţii duri ai Belgradului. Pe cei care nu stăteau la cozi, care nu se umileau în faţa nimănui, care nu se rugau de nimeni, care luau cu forţa tot ce considerau că le trebuie, care te ciuruiau dacă te uitai mai urât la ei.
Belgradul anilor 90 a fost plin de hristoşi de aur răstigniţi pe piepturi tatuate, zăpezi halucinogene, bălţi de sânge, treninguri găurite şi vieţi jucate la ruleta nemiloasă a istoriei. Şi geografiei.
Fără să fie actor, Pinki a jucat într-un singur film – “Rane” (“Rănile”). Paradoxal, a fost filmul propriei sale vieţi – scurte, nemiloase, turate la maxim, absurde.
“Rănile” au fost o introspecţie suprarealistă în pântecele sângeros al unei epoci barbare, violente şi sălbatice, în care nu exista milă faţă de nimeni, cu atât mai puţin faţă de propria persoană.
Pinki a murit în armată, în condiţii neelucidate, la doi ani după succesul fulminant al filmului “Rane”.
În urma lui au rămas amintirea unei generaţii condamnate, mitul dulce al autodistrugerii şi o legendă perversă. Fără să vrea şi fără să-şi dea seama, Pinki a devenit un gangster balcanic, un specimen scăpat de sub controlul sistemului, un hibrid letal al deschiderii spre democraţie şi haos.
În fundal se scurge, ca o apă tulbure, remixul piesei “Boadicea” (Enya). Toată viaţa lui încape într-un clip pe youtube.
Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s