GPS

Zi mohorâtă de toamnă. Şoseaua şerpuieşte prin tărâmul ceţurilor roşiatice. Amurgul se lasă peste acest colț a planetei. Viaţa acţionează ca un lucru mecanic. În maşină e clad şi bine, iar din boxele laterale se revarsă vocea lui Chris Rea:
„Well I’m standing by a river
But the water doesn’t flow…”

Aparatul de navigaţie îşi face deodată simţită prezenţa.
„La următoarea curbă, viraţi la stânga”.
Şoferul se conformează. Mecanic, regulamentar. Femeia din dreapta lui se uită absentă pe geam. Depărtarea o soarbe ca pe un compot de piersici.
„Viraţi la dreapta”.
„It boils with every poison you can think of
And I’m underneath the streetlights…”

„Mergeţi mai departe 6 kilometri”.
În maşină se simte un miros plăcut de deodorizant. Cad primii stropi de ploaie. Şoferul pornește stergătoarele.
„Viraţi la stânga”.
„But the light of joy I know
Scared beyond belief way down in the shadows…”

„La următoarea curbă, viraţi la dreapta”.
– Iubitule, sigur mergem bine? Pare un drum complet necunoscut…
„Mergeţi mai departe 4 kilometri”.
– N-auzi ce spune GPS-ul?
„La următoarea curbă, viraţi la dreapta”.
– Da, dar parcă nu am mai trecut pe aici…Prin păduricea aia sigur nu am mai trecut”, spuse ea arătând cu degetul spre o zonă împădurită din faţa lor.
– „N-ai fost tu atentă”
„And the perverted fear of violence
Chokes a smile on every face?”

„Mergeţi mai departe 3 kilometri”.
– „Ăsta e un drum forestier, nu se poate să ne bage pe aici, ceva nu e în regulă…”
– „Tu nu vezi că aşa arată GPS-ul? Ce naiba, nu ştie ce face?”
– „N-am zis că nu ştie, dar nu vezi că ne-a scos de pe şosea?”
– „Auzi, am fost cu el până în Olanda şi înapoi. Mi-a găsit ultimul cătun de pe hartă, unde trebuia să cumpăr nişte piese de la un olandez. Cum să dea greş aici?!”
„În 900 de metri ajungeţi la destinaţie”.
– „Ce destinaţie, nu vezi că suntem într-o pădure, eşti nebun la cap? Te rog să te întorci imediat! Nu vezi că suntem într-o fundătură!?” – se răsti deja nervoasă femeia.
Bărbatul îşi aprinde iritat o ţigară, se uită pe geam şi suflă fumul prin geamul întredeschis.
– „Nu se poate să greşească, ăsta e drumul, ni-l arată cât se poate de clar!”
– „Cum să fie ăsta drumul? Şi cum să mai avem 900 de metri până la destinaţie? Cine naiba locuieşte într-o pădure?”
„And common sense is ringing out the bells
This ain’t no technological breakdown…”

„În 500 de metri ajungeţi la destinaţie”.
– „Te rog frumos să întorci maşina!”
– „Nu întorc nimic, ăsta e drumul, uite că ne arată GPS-ul, ce morţii-mă-sii!”
S-a lăsat o beznă aproape totală. Bărbatul aprinse farurile şi îşi continuă drumul cu viteza a doua, prin ceaţă.
„În 300 de metri ajungeţi la destinaţie”.
– „Întoarce maşina!”, urlă disperată femeia, bătând cu pumnii în bord.
– „Nu întorc nimic, nu vezi că aproape am ajuns? Eşti nebună la cap?”
„Oh no, this is the road to Hell”…
– „În 100 de metri ajungeţi la destinaţie”….
– „Întoarce maşina, nu vezi că nu se mai vede nimic, vrei să sar afară din mers?”
Bărbatul schimbă viteza din a doua în a treia, după care în a patra. În faţa lui apăru o prăpastie adâncă, nemărginită, splendidă. Nu mai putea să frâneze. N-avea rost să frâneze. A simţit cum îşi ia zborul prin norii care acopereau hăul. Infinitul. Viaţa e un lucru mecanic.
„Aţi ajuns la destinaţia dorită” – a fost ultimul lucru pe care l-a auzit.
Radioul continua însă să emită de departe, incredibil de departe. Sau de undeva incredibil de aproape:
„And all the roads jam up with credit
And there’s nothing you can do
It’s all just bits of paper
Flying away from you…”

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s