RECIDIVA LUI KOSTADINOV. LA BEŞENOVA.

Trecătorii matinali și taximetriştii plictisiţi priveau nedumeriți spre grupul de băieți care s-a adunat sămbâtă dimineața în fața chioșcurilor de pe Calea Torontalului. „Vă pregătiţi de meci băieţi? Bravo, azi vine Steaua, e meci mare, toată lumea trebuie să meargă!”, ne spune un pensionar viral, pe care sunt tentat să-l întreb la câte meciuri a fost în sezonul curent, dar îmi dau seama că începerea unei conversaţii cu acest personaj ar semăna cu citirea versurilor lui Bukowski la o întrunire apocaliptică a iehoviştilor. Am fost mereu dezgustat de stahanovismul spiritual al chibiţilor în care se aprinde patima fotbalistică doar în perioada transhumanţei. În fine, chiar n-avea rost să-i explic colhoznicului urban că ne pregătim să mergem spreBeşenova Veche (Stár Bišnov), o localitate a cărui nume de rezonanţă pecenegă a fost schimbat în 1968 în Dudeştii Vechi.

Acest sat, colonizat în 1738 de bulgarii pavlicheni, este unul dintre puţinele din Banat în care se simte în continuare vechiul iz al patriotismului local, dispărut în alte zone sau transformat într-o inestetică manea câmpenească. Beşenovenii au luptat împotriva echipei alb-violete cu dârzenie şi patimă, lucru de care personal am fost impresionat, în ciuda unor rumori de nemulţumire venite din tabăra noastră. Mi se pare absolut firesc să lupţi pentru propria echipă, care poartă din 1928 stindardul mândriei locale pe plan sportiv. Trebuie menţionat totuşi că unele „indicaţii tactice” ale antrenorului gazdelor, care îndemna la ruperea picioarelor adversarilor, nu prea ţin de domeniul sportului.

Pobeda a rezistat eroic în faţa asalturilor noastre, chiar dacă a jucat mult timp cu un om în minus. Poli a deschis scorul în repriza a doua, însă după ce a ratat o sumedenie de ocazii s-a dictat penalty în dauna ei în ultima fază a meciului. Chiar dacă am plecat frustraţi şi necăjiţi asemenea francezilor de pe „Parc des Prince” în 1993 după golul lui Emil Kostadinov înscris în ultimul minut, putem spune că am asistat la un joc de un angajament total. La limita regulamentului, dar bărbătesc.

Aş vrea să remarc şi un aspect negativ. Chiar dacă înjurăturile, vărsatul ofurilor, nervii şi suduielile sunt oarecum fireşti şi la ordinea zilei la un meci de fotbal, am observat că se apelează mult prea uşor (şi inutil) la proliferarea jignirilor pe bază etnică, ceea ce în Banat este mai mult decât indezirabil. Şi nu o spun dintr-o pudibonderie exacerbată, ci dintr-un bun simț pe care parcă îl evocăm prea mult, dar îl respectăm prea puțin.

Orice ar fi, trebuie să mergem mai departe cu capul sus şi să ne vedem de treabă. Beethoven spunea că interpretarea greşită a unei note este insignifiantă, dar interpretarea fără pasiune este impardonabilă. Noi nu le putem imputa nicio clipă lipsa de pasiune băieţilor noştri, poate doar lipsa de concentrare la finalizare, aşa că singura opţiune este să ne continuăm marșul.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie mi se pare mai revigorant să asist la un meci în care se moare din prea multă pasiune pe teren decât la altul în care se moare de plictiseală în tribune.

Forza viola!

Image

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

One Response to RECIDIVA LUI KOSTADINOV. LA BEŞENOVA.

  1. tu ai fi bun de suporter de rugby. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s