VEȘNICIA A MURIT LA SAT

Există chestii care te blochează atunci când le vezi comutând canalele. Sunt acele momente când rămâi cu privirea paralizată, ațintită hipnotic în ecranul televizorului.

Posturile locale de televiziune difuzează adeseori secvențe de la rugile satelor bănățene. Un spectacol grotesc, în majoritatea cazurilor.

Femeile îmbrăcate colorat se lasă învârtite drăcește de soții abțiguiți și transpirați, adolescentele fardate și îmbrăcate la bazar dansează pe lângă niște puberi cu treninguri suflecate și adidași cu scai, babele care încă își fac permament la ocazii speciale stau și scrutează de pe margine situația, în timp ce junii fără pereche sorb cu nesaț din berile încălzite, netezindu-și ciorapii albi de sport, purtați evident sub niște șpițari negri din imitație de piele.

Cu toate că mulți se cred dansatori înfocați și înroșesc bitumul sau ridică praful, e frapant că nimeni nu prea știe să danseze. Singura mișcare care se face e doi la stânga, doi la dreapta, și aia cam alandala.

În tot acest timp, punkiștii cu taragoatele și saxofoanele despică aerul în două. Muzica populară adaptată rugilor e un fel de Sex Pistols cu instrumente neaoșe, sălile căminelor culturale sau curțile braseriilor transformându-se în adevărate etno moshpit-uri rurale.

O combinație ciudată între Fellini, Kusturica și Trădați în dragoste. Zampano din “La Strada” este filmat beat de echipa lui Ernest de la Prima TV.

Satul bănățean a rămas sat în aceiași măsura în care Nicolae Guță este cel mai apreciat rapsod al acestor meleaguri. Ruga bănățeană este cangrenată de un kitsch agresiv, zgomotos, deranjant. Oamenii, de pe unde o mai fi venit și ei, se lasă măcinați ca niște mititei plini de bicarbonat într-un malaxor odios, din care se stoarce doar surogat de cultură și bun gust. Ca o doină de jale cântată de Laura Andreșan.

Privitorul, care închizând ochii își imaginează  niște căpițe de fân, straie populare și odăi vechi mirosind a gutui, toate penetrate de sunetele discrete ale baladelor populare, este izbit frontal de un cubism violent, format dintr-un conglomerat de termopane, peturi, boxe, faruri, claxoane, telefoane, ringtonuri, cutii de bere, scaune și pahare de plastic aruncate pe jos, blițuri și mirosuri de bazar, pătrunse de vuietul monoton al unei muzici blazate și poluate.

Această anarhie bahică este filmată, probabil pentru amuzamentul posterității, doar că peste tot e înfiorător de identic. Diferă doar numele satului din colțul ecranului.

Unde naiba o fi dispărut tradițiile frumoase de la sate, costumele populare, muzica populară, oamenii autentici și simpli, creatorii anonimi care au sfințit locul?

Image

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

One Response to VEȘNICIA A MURIT LA SAT

  1. Razvan says:

    Am vazut si eu emisiunea la care faci referire si am avut exact aceleasi reactii pe care le-ai avut si tu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s