AVEM UN VIS…

Undeva departe, departe de fotbalul măreț patronat de logofeții ligilor profesioniste și prea cucernicelor federații, există un campionat al plebeilor care s-au autoexlus de la masa invizibilă a bogaților de mucava. Un campionat în care fotbalul se străduiește să rămână doar fotbal, fără alte condimente și mirodenii din alte sfere dubioase. Oamenii care țin la acest aspect al sportului s-au bucurat de începerea noului dezon al diviziei D Timiș, pentru că acolo urma să joace echipa lor de suflet.

E adevărat, Poli nu a promovat așa cum ne-am fi dorit, de pe primul loc, dar a reușit să profite de retragerea mai multor formații din divizia D. În fond, nu e nimic necinstit și imoral în această poveste, chiar dacă, repet, ne-am fi dorit să continuăm din postura de câștigători ai seriei.

Una peste alta, am așteptat cu mare curiozitate ziua de sămbâtă. După o săptămână caniculară am avut noroc de niște nori care să domolească arșița soarelui. Câteva zeci de mașini s-au întâlnit din nou la punctul de plecare de pe Calea Lugojului, s-au aprovizionat corespunzător și au plecat spre Făget, acolo unde alb-violeții urmau să întâlnească formația locală, Arsenal.

Dorind să profităm de frumusețile naturale ale zonei în care mergeam, ne-am hotărât ca după fotbal s-o întindem până la lacul Surduc, pentru a ne relaxa într-un ambient plăcut. Dotați cu toate cele necesare, am pornit la drum.

Berile și muzica „oi” ne-au repus de la bun început pe tronsonul freamătului care precede un meci de fotbal. De-abia aşteptam să-i revedem la lucru pe băieţii noştri, dar aveam şi oarece emoţii. Era foarte important să debutăm cu dreptul în noua competiţie.

Ajunşi la Făget, dăm să intrăm pe stadion, dar un paznic mai bronzat ne spune că nu avem voie cu doze. „Bă băieţi, şi io-s ca voi, şi io aş bea o berulă, da am primit ordin că nu-i voie! Ce, credeţi că io n-aş da una pă goarnă pă căldura asta?” Totuşi, vigilenţa lui nu s-a dovedit a fi una prea eficientă, aşa că singura problemă cu care ne-am confruntat cu adevărat a fost reprezentată de berile încălzite de soare, practic ieşite din circuitul hidrologic firesc al maeştrilor berari.

Image

La pauză suntem abordaţi de nişte localnici care ne spun că ei vor ţine până în pânzele albe cu echipa noastă şi că sunt mândri că există oameni care fac ceea ce facem noi. Le mulţumim pentru încredere şi îi invităm să se implice cât mai activ în procesul de renaştere naturală şi firească a fotbalului timişorean. Alţi localnici se arătă însă vexaţi de apostrofările galeriei poliste la adresa Stelei…că de, e cea mai iubită echipă a României, nu?

În ceea ce priveşte meciul, s-a dovedit că nu aveam de ce să ne temem. După 30 de minute ai noştri conduceau cu 4:0, aşa că se punea doar problema scorului final. A fost 2:9, mai mult decât suficient. La sfârşit, băieţii din tribune s-au răcorit cu un furtun de pe teren, după ce în prealabil creaseră o atmosferă incendiară. Foc şi apă, două elemente primordiale…

Image

După meci ne-am dus până la Surduc, unde urma să stăm peste noapte cu cortul. Sincer, nu recomand nimănui să meargă acolo. Zona e foarte frumoasă, dar frecventată de reprezentanţii regnului manelist, inferiori din multe puncte de vedere celui animal. Mizerie, muzică ţigănească la maxim şi o bătaie de joc generalizată la adresa mediului înconjurător. Din fiecare a doua maşină parcată răgeau nişte primate groteşti, în timp ce altele, înconjurate de praf şi fum, se unduiau lasciv pe ritmuri orientale în jurul grătarelor.

Am căutat un loc cât de cât mai izolat, dar păduricea era plină de urme ale „civilizaţiei” maimuţelor. Decibelii nesimţirii ne umpleau de dezgust şi iritare, dar am încercat să ignorăm pe cât posibil fauna gălăgioasă din împrejurimi. Am pus „Noi din Banat”, am făcut baie şi ne-am ospătat cu diverse bunătăţi aduse la pachet. Măcar pentru o seară am reuşit să eclipsăm hominizii cu deficienţe cultural-somatice severe şi să ne izolăm pe o insulă polistă într-o mare a manelismului, devenit pare-se sportul naţional preferat.

Pentru a evita cât mai mult contactul cu iritanţii poluatori fonici, ne-am strâns corturile dis-de-dimineaţă şi am părăsit lacul Surduc, promiţând că nu ne vom întoarce prea curând. Am hotărât că următoarele ieşiri să le facem undeva în Cheile Caraşului, acolo unde nu au acces maşinile cretinilor cu cd-uri şi mai cretine.

Trăgând o linie, cel mai important e că Poli a avut un start bun. Aşteptăm cu nerăbdare următorul meci de acasă, cu Peciul Nou.

„Avem un vis şi nu ne vom trezi…”

Image

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s